Pe ce să te concentrezi înainte de 30 de ani

Când am împlinit 20 de ani aveam încredere că o să am succes și că o să fiu (mai) fericită decât eram atunci. Idei destul de vagi aş spune acum. Pe măsura ce a trecut timpul, le-am tot îndepărtat straturile superficiale până am ajuns la esență.

In restrospectivă pot să spun că sunt mândră de cine sunt azi și nu regret nimic. Iată pe ce consider că ar trebui să ne concentrăm resursele între 20 și 30 de ani:

1. Învățare continuă – acum este timpul pentru acumularea cunoștințelor specifice domeniilor de care ești interesat. Nu vorbesc doar despre mediul academic, ci și despre cultura generală. Citește cât poți de mult și, când se poate, călătorește și învață câte ceva despre istoria și oamenii locului.

2. Experiențe noi – am menționat și mai sus călătoriile. Pe lângă experiența culturală, acestea creează amintiri care îți vor rămâne dragi toată viaţa. De asemenea, încearcă lucruri noi când ai ocazia (sporturi, depășirea fricilor, ieșirea din zona de confort). Astfel îți vei consolida personalitatea.

3. Rețea de cunoștințe – Pe lângă familie și oameni foarte apropiați cu toții avem o rețea mai mică sau mai mare de prieteni și cunoștințe. Este important ca aceștia să fie oameni de calitate, de la care să înveți câte ceva și la care să îndrăznești să apelezi în caz de nevoie (de exemplu o recomandare la job sau sprijin în afacerea proprie).

4. Consolidarea unui stil de viaţă conștient – mă refer aici la definirea personală în tandem cu stabilirea modului în care te poziționezi faţă de lumea exterioară. Să îți cunosţi scopurile, slăbiciunile, de ce ai nevoie pentru un minim de fericire. Să știi să o iei de la capăt în cazul în care ai pierde tot. Să știi să te bucuri de fiecare clipă și să apreciezi ce ai. Să nu minți și să nu te minți. Să nu dai vina pe alţii sau pe noroc. Lista ar putea continua, te invit să adaugi ce înseamnă pentru tine să trăiești conștient.

La cele patru elemente de mai sus am lucrat cel mai mult, dar le consider importante și pentru că încă le dezvolt. Simt o motivaţie chiar mai puternică decât cea de acum 10 ani și îmi propun să o folosesc cât mai productiv.

Consider ca viaţa nu este doar o succesiune de etape și liste de bifat, este ceva ce construim și modelăm continuu. În timp ce planificăm și proiectăm este important să știm să trăim în prezent.

Ce să nu (mai) faci pentru succes

Photo credits: Corina Negriuc

Îmi place să fac planuri și îmi place și mai mult să le realizez.

Mintea umană este extraodinar de complexă, iar mecanismele gândirii fac diferența între a acţiona sau a rămâne doar cu ideea. Ești sau nu hotărât să faci ceva?

Consider că sunt două lucruri de bază pentru a trece cu succes de la gânduri la fapte: o minte limpede și circumstanțe externe favorabile. De asemenea, cred că avem puterea de a le influența pe ambele sau măcar de a le folosi în avantajul nostru (când e vorba despre factori externi pe care nu îi putem schimba).

Iată mai jos 5 metode care ne ajută în acest sens.

1. Nu uita să faci ceva pentru tine în fiecare zi, oricât de mic (de exemplu: îngrijirea aspectului fizic, a sănătății, cititul). O personalitate puternică are nevoie să fie hrănită, altfel se întoarce împotriva noastră.

2. Nu îți reduce inteligenţa pentru confortul altora. Întotdeauna vor fi oameni mai slab, dar și mai bine pregătiți decât tine. Progresul înseamnă să vrei să fii mai bun și să faci pași în acest sens. Dacă alții nu înțeleg asta, e problema lor și nu e responsabilitatea ta să o rezolvi.

Menţionez aici situația în care îți dorești să faci pe prostul/proasta ca parte dintr-o strategie de comunicare (eufemism, merge mai bine manipulare). Dacă faci asta, trebuie să fii pregătit să gestionezi consecințele.

3. Nu mai lua personal micile răutăți, fie intenționate, fie nu. Dacă oamenii doresc să își ocupe timpul cu așa ceva, înseamnă că fie ești mai important pentru ei decât realizezi, fie au o zi/mai multe zile proaste și nu poți decât să îi compătimești.

Contează să câștigi războiul, nu micile bătălii inițiate din cuvinte cu subînțeles. Nu recomand să le ignorăm, e bine să fim conștienți de maliţiozitatea celor din jur, să știm cine e prieten adevărat sau doar aliat de circumstanță.

4. Nu accepta limbajul abuziv sau manipulator. Acesta poate părea inofensiv (poate chiar glume de prost gust și atât), dar, cum am spus într-o postare anterioară, cuvintele au o putere foarte mare. Dacă simți că trebuie să spui ceva ca răspuns, spune, depinde de tine și de context cum o faci. De multe ori, în spatele cuvintelor, descoperim natura unei persoane, precum și intenția și felul cum se poziționează faţă de noi. Intimidarea prin limbaj este o tactică des întâlnită, prin care o persoană se poziționează ca fiind mai puternică.

Şi nu în ultimul rând…

5. Nu îți compromite imaginea și munca. Niciodată, nici dacă te grăbesti, nici dacă ești obosit, nici …inserează aici scuza ta preferată.

Succes!

3 filme care te fac să îți reconsideri realitatea

Un film bun, ca orice formă de artă, este cel care îți deschide o perspectivă nouă asupra realității.

Dintre sutele de filme pe care le-am văzut am câteva la care revin mereu din diverse motive. Cele trei de mai jos sunt cele care mă ajută să îmi pun întrebări.

Jeux d’enfants (2003, cu Marion Cotillard, Guillaume Canet) – filmul perfect pentru zilele când găsești viaţa reală prea plictisitoare. Jocul dus la extrem de Sophie și Julien, împletit cu povestea lor de dragoste, este redat minunat, te face să uiți de probleme și îți amintește de copilărie. Fără a fi siropos și comercial, mesajul este unul hedonist, presărat cu comportamente antisociale, care șochează pentru a amuza și deconecta de la gândurile de zi cu zi.

Devil’s Advocate (1997, cu Charlize Theron, Al Pacino, Keanu Reeves) – am revăzut filmul acesta în momentele în care aveam nevoie de un impuls. Este o poveste despre putere și despre ce sunt oamenii capabili să facă pentru a o obține. Ți se amintește să nu uiți cine ești și în ce crezi, chiar dacă ai parte de un succes năucitor.

Fight Club (1999, cu Brad Pitt, Edward Norton) – o altă fugă de realitate, de data asta fiind tema centrală a filmului. Ca și romanul lui Chuck Palahniuk, este plin de replici numai bune de ținut minte și de citat, despre revolta împotriva consumerismului și constrângerilor sociale. Povestea are un ritm energic, te trezeşte din comoditate și eu o găsesc extrem de motivantă. Recomand și cartea, înaine de a vedea filmul.

Oricare ar fi preferatul vostru, vă doresc să găsiți mesajul care vi se potrivește.

Puterea cuvintelor

Îmi place să am un discurs articulat, să spun ce cred şi să dau glas gândurilor mele. Îi admir pe cei care fac la fel. Am realizat însă că nu este ușor. Lucrez constant la a găsi echilibrul pe care îl oferă comunicarea asertivă.

Consider că modul în care ne exprimăm și comunicăm oglindește ce fel de om suntem și cât succes avem.

Cuvintele au o putere nemăsurată. Ne formează imaginea asupra lumii, ne influenţează starea de spirit, pot face rău și pot manipula, dar pot și câștiga inimi sau pot deschide uși.

Spune cu voce tare, nu doar în gând. Cântărește-ți vorbele astfel încât să îți deservească planurile, dar să nu distrugă legături.

De câte ori ai ratat momentul pentru un compliment sau o vorbă bună?

Mai mult, de câte ori ai spus ceva la mânie și apoi ai fi dat orice să retragi?

Toți oamenii își doresc să fie fericiţi. Indiferent de cum arată pentru ei fericirea, au acest lucru în comun. O dată ce realizezi asta ți se deschid gândurile către o mai profundă înțelegere a lumii. Sună pompos? Poate, dar de prea multe ori complexele de superioritate sau de inferioritate stau în calea unei comunicări deschise și reușite.

Reguli de comunicare sunt nenumărate, dar iată-le pe cele pe care le folosesc eu cel mai des și am constatat că dau rezultate:

⁃ realizează că ești egal cu interlocutorul tău (nici inferior, nici superior)

⁃ vorbește cu respect (pentru celălat, dar și pentru tine) și înțelegere

⁃ dacă simți că te enervezi/emoționezi și știi că asta îți afectează discursul, trage aer adânc în piept sau ia o pauză

⁃ evită generalizările (de tipul: “niciodată nu faci X”), mai mult ca sigur nu sunt adevărate.

Spor la vorbă!

Despre desen: este făcut de mine, “Freestyle în acuarelă”

Ceilalţi

Photo credits: Corina Negriuc

Una dintre cele mai puternice strategii psihologice este “noi versus ceilalţi”. Cel mai des este folosită în politică (pentru un exemplu recent vezi curentul de extremă dreapta ce se face tot mai tare auzit în Europa şi în SUA), însă funcţionează şi în viaţa privată.

De multe ori gândeşti în termeni de noi şi ceilalţi când te referi la familie, cerc de prieteni, firma ta sau job şi restul lumii. Te ajută să întăreşti convingeri pozitive despre tine şi cei apropiați printr-o comparaţie de cele mai multe ori negativă (suntem mai buni, ei nu ştiu ce vorbesc, produsul nostru face şi x, nu doar y).

Ceea ce nu e foarte evident este că cercul “noi” este variabil ca dimensiune în funcţie de cum vrem să ne definim la momentul respectiv. Poate fi vorba despre o familie care are nevoie să îşi valideze modul de creştere a copilului sau despre un manager care vrea să îşi motiveze echipa. Sau poate fi vorba de un grup mare de persoane care îşi defineşte vizunea prin excluderea celorlalte şi etichetarea acestora ca fiind maligne (extremişti, bigoţi, rasişti etc).

De câte ori folosiţi voi sau observaţi în jurul vostru aplicarea acestei strategii?Acest articol nu este în favoarea sa, ci vă invită la următorul exerciţiu de imaginaţie: Ce se întâmplă atunci când “noi” se transformă în “eu”?

Sunt momente în viaţă când realizăm că doar prin propriile forţe putem depăşi o situaţie dificilă, când nu mai avem alţi semeni prin care să ne întărim convingerile. Pentru aceste momente merită să te pregăteşti pentru că atunci această strategie te poate ajuta sau te poate doborî. O persoană care mai tot timpul are nevoie de alţii pentru a se defini (fie prin asemănare, fie prin contrast) este vulnerabilă în faţa provocărilor pentru că unele decizii necesită curajul de a fi luate fără nevoia de validare.

Este mai rău sa nu faci nimic decât să faci un pas greşit – din greşeli învăţăm, din pasivitate nu prea. Pe mulţi îi vedem blocaţi, asteptând ceva…de la ceilalţi care nu devin “noi”.Pentru a folosi în avantajul nostru situaţiile în care suntem singuri sau avem nevoie sa fim singuri, cel mai uşor este să ne cunoaştem calităţile şi cum ne-au ajutat ele în trecut, să apelăm la memorie pentru a avea încredere în propriile forţe. Putem apela şi la punctele slabe, cum am depăşit momente grele în ciuda lor?

În concluzie, “ceilalţi” au puterea pe care “noi” îi lăsăm să o aibă. Îndrăzneşte să te defineşti la singular.